Wednesday, October 18, 2017

#metoo

Hashtag-ul #metoo sau #Me Too s-a raspandit pe social media in Octombrie 2017 de cand actrita Alyssa Milano a adus acuzatii de hartuire sexuala (sexual misconduct) lui Harvey Weinstein, un mare producator de filme la Holywood.

Ulterior in U.S. au inceput si alte vedete mai mici sau mai mari sa dezvaluie hartuirile sexuale din partea lui Harvey Weinstein dar hashtag-ul #metoo a facut ca din ce in ce mai multe femei sa isi povesteasca intamplarile de aceasta natura.

Ca sa vorbim in termeni moderni, #metoo s-a viralizat si toata lumea a inceput sa scrie pe social media intamplari traite acum ani si ani de zile, cat de libidinosi si porci sunt barbatii din toata lumea.

Problema nr.1: daca s-a intamplat o hartuire sexuala si mai ales o agresiune sexuala, trebuia raportata atunci autoritatilor, nu acum sa se lamenteze pe #metoo, asta dovedeste ca atunci unele au acceptat pentru a obtine foloase, in showbiz, moda, dans samd.

Romania anului de gratie 2017. Romanii chiar daca nu au "veceu" in casa si canalizare, in schimb au Facebook si se "pricep" sa il foloseasca. Asa ca toate matracucele vor incepe sa isi scrie povestile pe #metoo. Ca este la moda deh. Si intrucat matracucele se imbraca provocator ca sa aiba succes in viata (ore intregi la salon de manichiura, coafura, haine de firma de la outlet, decolteu, picioare, lenjerie intima la vedere daca se poate samd), nu lipsesc cazurile in care barbatii se dau la ele, mai mult sau mai putin.

Problema nr.2: dupa cum stim, in Romania sunt mii de caprioare care isi cauta sponsori prin baruri si/sau care fac bani din videochat. Acum hai sa povesteasca ele pe #metoo cum au fost ele agatate, dar sa povestim doar despre cei la care nu au acceptat avansurile, despre cei carora le-au acceptat, au obtinut foloase, joburi, bani, masini, case, haine, excursii .. sa nu povestim. Poate pentru acelea ar trebui sa inventam alt hashtag, dar nu va scrie nimeni, poate doar sponsorii pacaliti (desi nu prea exista asa ceva, sponsorul intotdeauna primeste si el ceva la schimb).

Disclaimer: nu toate femeile care scriu pe #metoo se incadreaza in cele de mai sus, exista si cazuri sincere in care nu au putut spune despre hartuire ca sa isi pastreze locul de munca sau au pus piciorul in prag si au trecut peste asta atunci, iar acum considera ca este momentul sa afle lumea ca exista acest fenomen. Dar asta stim cu toti ca in Romania fenomenul exista si este si condamnat prin lege.

Asa ca, la fel ca si cu amenzile de circulatie, trebuie pusa in practica legea si fenomenul se va diminua. Dar in Romania nu se pun in practica legile, cele simple, care vizeaza civilizatia si respectul (in trafic si fata de semeni, fata de bunul public, fata de impozitele care se duc la stat si apoi in buzunare private .. dar asta este alt subiect).

Friday, August 01, 2014

Teoria probabilitatilor

Cititi urmatoarele randuri si pe urma ganditi-va de cate ori vi s-a intamplat asta. Cunoscand dinainte faptul ca urmeaza sa se intample ceva ne poate ajuta sa ne luam masuri de precautie "paza buna trece primejdia rea" (voi cita zicale populare romanesti sau internationale, pentru ca am observat ca aceste zicale provenind de demult sunt foarte adevarate).

Cel putin trei lucruri din statistica se aplica in viata reala:

- ciclicitatea ("istoria se repeta") - din cand in cand lucrurile se repeta, ori ca e vorba de un razboi, sau de revenirea unei boli sau de reintalnirea unei persoane, sau o inundatie, in general un eveniment care nu a mai aparut de mult (uneori chiar de generatii, insa noi percepem timpul la nivel de zeci de ani, pe cand timpul este infinit, o mie de ani, zece mii de ani nu inseamna nimic pentru univers);

- clustere sau gruparea evenimentelor ("un rau nu vine niciodata sigur") - in general lucrurile nu se intampla regulat, cum sunt plantati (de om) la distanta exacta unii de altii, ci vin in grupari de evenimente (se poate face un experiment amestecand boabe de fasole de diferite culori si amesteca apoi intinde dintr-o data pe o masa, o sa vedeti ca nu sunt aranjate toate la fel ci in grupuri), de aceea si evenimentele de acelasi fel nu sunt singure ci apar in grupuri, de exemplu dupa un an doi fara accidente majore de avion apar trei patru intr-o scurta perioada, la fel poate ati observat la birou cand apare o problema si rezolvarea ei dureaza mai mult deseori apare in acelasi timp alta la fel de grea;

- nici un lucru nu creste la infinit ("what goes up must come down") - asta se aplica cel mai mult in valorile unor lucruri cum ar fi cotatiile la bursa, un grafic creste ani de zile, este previzibila o corectie (o scadere accentuata) sau un bubble burst (crash), asa ca bucurati-va un timp ca totul merge din ce in ce mai bine dar cand s-a umflat balonul luati-va masuri ca ar putea urma o corectie; o evolutie normala ar fi cu "suisuri si coborasuri" asta ar fi mai linistitor decat o crestere fulminanta care ascunde ceva, nu are sustinere;

Wednesday, August 28, 2013

Booking.com de Romania

Romanul se pricepe la toate, iar in ultimii ani este ahtiat si dupa tehnologie, televizoare LED (despre care din reclame au invatat ca sunt mai bune decat "vechile" plasme desi este invers), tablete (aratati-mi o familie care sa nu aiba tableta, acum la copii se dau tablete in loc de jucarii), Internet, da, romanului ii place Internetul, pentru ca nu a avut asta cand era mic si acum e "la moda".

Acum 10 ani daca aminteai de booking nimeni nu se gandea la site-ul de rezervari, acum tot romanul isi face rezervarile si research-ul pe booking, ca deh "e cu anulare gratuita" si ca vezi rating-ul hotelului, poze, facilitati, unii chiar citesc comentariile postate de altii. Problema aici este, ca in ultimul timp comentariile si rating-urile nu prea reflecta adevarul, din mai multe motive:

1. Hotelul nu sta degeaba cand are contract cu booking, contract pentru care se obliga sa puna un numar de camere pe site, dar si sa plateasca comision pentru fiecare rezervare si astfel multe din notele mari, in special cele fara comentarii si cele de 10 (cine a comentat pe booking stie ca trebuie sa dai ratinguri maxime la toate punctele ca sa iasa 10), sunt puse la indicatiile hotelului, ca sa il ajute la scor;

2. Perceptia oamenilor care dau note este diferita, una este un om care a stat in hoteluri in mai multe tari, de la low cost la hoteluri adevarate de 4-5 stele, una este perceptia unui roman obisnuit la neptun, venus, mamaia, jupiter la 2 stele caruia conditiile care se regasesc si azi la hoteluri de "3 stele" i se par decente si chiar se simt bine in mirosul de mancare in camere si in scartaitul mobilierului si usilor/geamurilor de lemn;

Ce vreau sa spun este ca putem deja sa nu mai avem incredere in scorul de pe booking, toata lumea cauta acum hoteluri peste 8 sau cel putin peste 7, hotelurile care au sub 7 apeleaza la metoda 1 de mai sus, cele care au peste 8 (din ambele metode) cresc preturile pentru ca se asteapta ca lumea sa mearga la ei si asa ajung ciurucuri de hoteluri de 3 stele sa fie 100 eur pe noapte sau 200 eur cum am mai vazut, prost e cine cumpara nu cine cere, culmea este ca realitatea asta este, cine rezerva pe booking ori cauta scor mare si plateste scorul (nu neaparat calitatea) sau cauta pret mic si nu il mai intereseaza ca scorul e sub 7 pentru ca nu-l jeneaza sa stea in conditii proaste pentru ca e roman si e onisnuit cu asta, probabil ca daca la hotelul respectiv e putin mai curat decat este la el acasa este ok.

Cine castiga din toate astea, ca deobicei cel mai destept care stie sa exploateze nestiinta, sa intermedieze, sa faciliteze, pentru ca romanul e foarte comod, ca deobicei castiga un strain, in cazul acesta firma olandeza booking.com B.V., asta asa ca sa stim cine ia bani din fiecare rezervare. Au un potential atat de mare incat si-au deschis un birou in Romania, site-ul l-au facut in limba romana de mult, ramane acum sa faca contract cu ce hoteluri nu au, daca mai exista asa ceva in Romania, deja daca nu esti pe booking "nu existi".

Thursday, August 30, 2012

La munca in strainatate

Persoanele de fata se exclud, ca deobicei:) Inteleg ratiunea pentru care un roman alege sa munceasca in alta tara, se plateste mai bine, prinde un contract mai lung cu atat mai bine, ce munceste asta conteaza mai putin daca ii ramane de pus deoparte. Romanii de afara cca 3 milioane trimit in tara anual cca 3.000.000.000€ deci in medie €1000. Intrarea asta de bani este imensa, practic balanta de plati a Romaniei se bazeaza pe aceasta intrare de valuta. Dar nu de macroeconomie vreau sa scriu ci bineinteles de mentalitatea romanilor. Ok, au plecat in tara la munca, castiga de trei patru ori mai bine ca in tara, pun deoparte, dau la rudele din orasele si satele de pe unde au plecat (sunt localitati celebre in care 80-90% din populatie e la munca afara, au ramas doar cei in varsta). Se pleaca ori capul familiei ori toata familia. Asupra celor din urma vreau sa ma opresc. Se muta cu familia intr-un oras din Spania, Italia, Franta sau UK sa zicem. Muncesc, iau salariu, unii, altii, in general tiganii, stau pe ajuoare sociale si cersit, romanii insa muncesc. Problema e ca statul in strainatate dupa statul la coada vacii in schimba, sau asa cred ei ca daca muncesc 2-3 ani afara sunt mai destepti decat atunci cand au plecat, ceea ce nu e adevarat, decat daca s-au dus la studii acolo:) Si de ori cate ori vin in Romania, la "prostii" care au ramas acasa, se dau mari practic, cu ce au reusit sa obtina, o masina sh, o casa cu chirie, un iphone, niste mii de euro, cu ceva, ca doar nu au muncit degeaba, si statul intr-o tara de afara i-a facut clar mai destepti, stiu si limba, sunt si (clar) civilizati, asa cred ei. In schimb din pacate cand vezi in iulie-august romanii gonind cu masinile de IT pe soselele de cacao ale tarii, cand ii vezi cum incearca sa fie imbracati si tunsi ca afara, la moda, cu saluri la barbati (s-or fi luat dupa gayii care sunt f multi acolo) ca deh "eu stau (nu se spune lucrez ci "stau") in Germania" si trebuie sa arat asta nu ca "taranii" din Romanica. Sa fie sanatosi si poate intr-o zi chiar s-or civiliza (desi nu cred, ca asta se invata in familie de cand esti mic, iar edicatia la romani e deficitara mai rau decat apa potabila in Africa).

Wednesday, August 22, 2012

Cum isi aleg romanii masinile

Din cam 40 de marci de masini romanii isi aleg propria masina gandindu-se la:
1. Pret de achizitie cat mai mic deci o masina SH, in mare parte masini 'nemtesti' populare fiind marcile VW, Opel, Audi dar si BMW, Mercedes, in acest caz foarte vechi, de zece ani si peste - bugetul fiind intre 2000-5000€, deci cam 5-10 salarii lunare medii, masinile sunt folosite 2-3 ani si pe urma probabil ajung la 'cupoane rabla'
2. Masina noua romaneasca deci Dacia (caci olcit si aro nu mai exista), Loganul este masina preferata la un buget de cca 7000€, deci cam un salariu mediu pe un an, dar masina poate tine 5-10 ani, cu mici intretineri (totusi calitatea a crescut enorm fata de daciile dinainte de 2000). Sandero nu prea a prins decat in flote la firme mici, in schimb logan MCV e folosit la firme, Duster prinde la cei care vor o masina de teren accidentat, desi aici bugetul e deja mare la cca 13000€ . Sa vedem cum se va prezenta Lodgy
3. Renault, Opel, Skoda, Chevrolet, Hyundai, Kia, Fiat, Seat, Mazda, Peugeot, Suzuki - masini intre 10000 si 15000€ deci x2 Loganuri dar care ofera un confort si un sentiment mai placut posesorului cu venituri peste medie, care castiga suma respectiva in cca 1 an
4. VW, Ford, Citroen, Honda, Nissan, Toyota, Volvo - masini de 15000€-20000€ pret de nou, deja abordate de cei care au un venit anual care sa le permita un leasing
5. Marcile de la 3./4. dar variante mai scumpe de 20000€, pentru cei pretentiosi si cu buzunarele mai largi sau care strang din dinti si platesc o rata de 300-400€ la leasing 5 ani
6. Pentru cei care au castigat bani usor (din furt sau din afaceri bine gandite), marci si modele care sa arate ca au cu ce: BMW, Mercedes, Audi, Land Rover, Jaguar, Alfa Romeo, Porsche, Jeep, Mini, Mitsubishi, Subaru, Infinity, Lexus
7. Pentru cei care au bani din furt sau de la mami si tati fosti securisti si nomenclaturisti: Bentley, Ferrari, Maserati, Lamborghini

Friday, July 22, 2011

HR-ul de Romania

HR-Human Resources, cea mai importanta resursa intr-o organizatie, firma, minister, spital samd. In cadrul unui departament de HR in tarile civilizate sunt sub-departamente de: payroll, training, recruiting, incentives, retention&loyalty.

In Romania HR=Resurse Umane, unde te angajeaza, te dau afara si in general intotdeauna au dreptate. Numai doamne si domnisoare, iar daca sefa este domnisoara, mai rau o domnisoara peste 40 de ani, atunci aproape sigur treaba e compromisa. Frustrarile, problemele feminine, parerile uneori ridicole dar interesante in capul lor duc de cele mai multe ori la decizii incredibil de proaste in ceea ce priveste resursele umane. Din cele de mai sus Resursele Umane se rezuma la salarizare, adeverinte si mai ales angajari si dat afara. Alte probleme ale salariatilor, nu e treaba lor, sa vorbeasca cu reprezentantul sindicatului, daca au asa ceva, daca nu .. "nimeni nu este de neinlocuit" celebra fraza, tineti minte, daca o auziti fugiti cat mai repede de la acel loc de munca si gasiti-va unul cu oameni care nu traiesc in trecut.

Cum se fac angajarile? Simplu. Cu sau fara ajutorul unei firme de "recruiting". Aici e si mai interesant. Firme de recrutare sunt cu duiumul in Romania, de la "marile" reprezentante ale unor firme din afara la firme private infiintate de oameni "de HR" adica tot din departamentele de Resurse Umane unde n-au mai avut loc sau s-au gandit ca e loc de mai multi bani daca-si fac firma de recrutare. Si asa este, pentru ca nu a deloc greu ceea ce fac ei.

Acum cu internetul e simplu, cauti pe bestjobs, ejobs linkedin si alte site-uri de CV-uri, dai telefoane pe la companiile din bransa celei care cauta, spui "suntem de la compania de recrutare X .. in prezent derulam un proiect pentru un client de-al nostru in bransa Y .. daca sunteti interesat sa veniti la un interviu". Tac pac 20 candidati, vin la interviu, cu un angajat al firmei de recrutare .. 25-30 de ani, daca i-ai vedea CV-ul, a lucrat la o firma ca bagator de seama, poate ca "manager de proiect" sau "sales manager", apoi s-a angajat de 6-9 luni la firma asta de "recruiting" .. si cu el tii tu interviul, cu peste 10 ani de experienta intr-un domeniu pe care el/ea nu il cunoaste. Pare interesat(a), noteaza trei pagini, iti pune intrebari idioate de gen "ce ati face ca sa creasca vanzarile la firma X" sau "ce defecte considerati ca aveti", oricum ce scrie acolo pe hartia primita, nu pricepe nimic dar isi face treaba, face "assessment". Gata papa va sunam noi. Dupa ce ai plecat face "short-list-ul", consultandu-se cu seful. Trimite short-list-ul la departamentul de HR care cauta sa angajeze, fara numerele de telefon, ca sa nu poata fi contactat direct, doar prin ei, organizeaza interviul si firma isi alege, cu putin noroc, o persoana din cele prezentate. Firma de recrutare isi ia comisionul (unul sau doua salarii lunare ale persoanei angajate) si la revedere trece la urmatorul "proiect". Si mai ramane ca seful firmei de recrutare sa-si dea cu parerea in presa "de afaceri" cum e cu resursele umane, cum e cu piata muncii, cum fac ei recrutari, ce se mai cauta, cum au scazut salariile samd si lumea se uita la ei ca niste mari "specialisti".

E "simplu" sa faci HR in Romania. De fapt nu este si nu avem specialisti adevarati, avem numai "wannabes" si persoane care s-au prins de faptul ca e simplu, intri pe pile bineinteles si pe urma trai neneaca pe vatrai, daca te intelegi bine cu sefa de HR si faci ce ti se spune, angajezi pe cine spune, iei firma de recrutare care ti se spune, faci complimentele necesare si in general te porti ca cel mai de pret angajat din companie, pentru ca lucrezi la HR si toata lumea tre' sa-ti dea saru-mana' ca altfel vede el/ea.

Si din cauza asta merge prost Romania si va merge mult timp de acum inainte, pentru ca nu facem un HR adevarat, cu cap, ci doar sa fie, merge si asa vorba romanului, inainte de angajare candidatii sunt priviti ca vitele, triati pe teste cumparate din afara, angajati pe salarii mici ca atat e in buget si apoi la munca ce training ce incentives ce retention&loyalty, unde se cred astia?

Pe de cealalta parte este foamea de bani a angajatilor, care inghit astfel de porcarii, de la recrutare la angajare, incompetenta HR-istilor, doar pentru a castiga mai mult. Si apoi se plang ca nu le place ceea ce fac, ca nu au una ca nu au alta, dar stau acolo pentru salariu mai mare. Sunt cazuri exceptionale de oameni care au zis nu, eu nu mai lucrez in cloaca asta de incompetenti cu pile, doar ca sa iau salariu mare, ma mut unde-mi place, imi aleg firma unde sa lucrez, dar sa merg in fiecare zi la serviciu cu placere.

Tuesday, April 26, 2011

Jurnalistii si politicienii

Intre cele doua categorii, cele de politician si jurnalist, este o legatura puternica. Prima nu depinde de a doua, pentru ca prima este "self-sufficient", odata ajuns la ciolan merge pe drumul "normal" al fraudarii bugetelor de stat si al imbogatirii rapide si al influentei in timpul mandatului. A doua depinde insa de prima, pentru simplul motiv ca politica este un subiect mereu la zi (ca sa zic asa monden) in presa - scrisa si audio-vizuala (cu cea mai tare parte a acesteia - TV-ul).

Si ajung aici de unde mi-a venit ideea acestui post. Cum sa ma gandesc eu la realizatorii de emisiuni TV? Pentru ca fiecare post este al unui trust, fiecare post are un actionar (da, inclusiv TVR), fiecare actionar are un scop de propaganda (deghizat sub umbrela unui simplu dar profitabil business). Un post echidistant este o utopie, un SF, deocamdata in Romania. Mie imi plac unii realizatori TV, dar cum sa-i tratez avand in vedere ca fac jocurile altora? Cred ca majoritatea angajatilor sunt simpli oameni care au nevoie de un loc de munca, atrasi de un salariu, trec peste "detaliul" cine este angajatorul si ce jocuri politice face. Pana la urma este destul de atractiv nu? Sa fii "on air" si sa poti fi formator de opinie prin cele ce spui la TV. Si sa iei un salariu pentru asta si sa fii "vedeta". Cativa te vor renega dar poate mai multi vor fi "fani".

Sa revin de la TV, unde stirile si toate emisiunile talk-show politice depind de politicieni si de actiunile sau inactiunile lor, la presa scrisa, care depinde, de asemenea, de (pe langa publicitate) de subiecte zilnice. Aici e problema si linia intre ziar si tabloid. Un tabloid inventeaza subiecte. Un ziar de stiri nu ar trebui sa inventeze subiecte. Dar in ziua de azi, ca sa nu-si piarda job-ul, jurnalistii cam inventeaza subiecte sau pun pe prima pagina subiecte pe care nu le-ar pune daca n-ar fi vorba de salariul lor in joc. Prin urmare sunt obligati sa publice praf in ochi si subiecte cretine. Circumstante atenuante? Poate fi echidistant un jurnalist? Poate alege un ziar/post TV unde sa poata sa scrie lucruri utile? Cred ca nu, in momentul de fata. Dar odata aleasa cariera de jurnalist ce sa mai faca? Vorba proverbelor "intri in hora, trebuie sa joci" sau "cine intra in albia de porci.."

Exista totusi o solutie. Jurnalistii de profesie sa refuze orice subiect politic si sa se reprofileze pe alte teme, de preferat culturale si cu adevarat mondene, de interes public (de interesul public al persoanelor cu mintea in stare de functionare, nu a aplaudacilor si a "alegatorilor" comandati cu punga de merinde). Sa nu mai existe promovare a politicienilor in mass media, sa fie o greva a subiectelor politice, sa nu-i mai bage nimeni in seama, decat DNA-ul si justitia.