Cea mai cunoscuta sintagma fiind "corporatista pitzi" care descrie o tanara care a acces la un post intr-o companie (firma mare de obicei multinationala) prin mijloace altele decat cele intelectuale/experienta, are un stil vestimentar aparte, necesar obiectivelor de imagine personale, un comportament sfidator, preocupari de pitzipoanca.
Extrag mai jos definitia pitzipoancei (nu neaparat corporatista) din dictionarul urban:
1. tanara bucata feminina, ce intruneste cel putin 3 dintre urmatoarele aspecte fizice: imbracaminte provocatoare ce proeminenteaza calitati fizice, eventual sumara, tocuri, aspect ingrijit: coafat, manichiura, fard, mireasam imbietoare; fizic intregit de zambete largi pentru diversi masculi cu potential, flegmatism fata de restul muritorilor si o bine-dezvoltata tehnica de flirt adaptata tuturor situatilor.
Exemple: Aseara in Bamboo erau cel putin 10 pitipoance pe metru patrat.
Sa trecem peste aceste apelative si sa revenim la corporatisti. Definitia stricto sensu arata, dupa cum spuneam, tinerii care lucreaza in companii (firme mai mari in general multinationale), cele mai multe regasindu-se in sectoare precum: banci, farma, FMCG, asigurari, legal dar si altele (nu stiu, vedeti top firme in Romania dupa cifra de afaceri, cele mai mari se numesc corporatii
Acesti tineri considera ca au un statut aparte conferit de faptul ca sunt salariati acolo. Impresie conferita in principal de un venit peste medie. In general corporatistii au peste 1000eur in mana pe luna (sau ar trebui sa aiba) si astfel se simt superiori, au bani peste piramida lui Maslow si le ramane de dat in barci, mai mult sau mai putin, oricum obligatoriu nasul este mai sus decat non-corporatistii.
Statutul de corporatist cu cheltuiala se tine. Look-ul trebuie sa fie corespunzator, garderoba in trend, dressingul de acasa cat juma de camera. Nu se accepta: ceasuri non-elvetiene sau non-brand/fashion, haine "de duzina" gen H&M, Reserved, C&A, pantofi sub 5milioane, obligatoriu geanta (la fete) de firma: Prada, LV, Gucci, Fendi, ochelari D&G, Dior, Prada, Vogue.
Un salariu de corporatist incepator nu permite achizitia unei masini bengoase (>30mii EUR) asa ca pentru inceput o masina ieftina sau second hand merge pentru transportul la birou dar se parcheaza mai departe ca sa nu fie vazut(a) coborand din Matiz sau Logan. Oricum, corporatistul(a) nu merge cu mijloacele in comun, este o regula, garderoba se poate uza pe scaunele de metrou, pata sau agata si in general piata-tinta in care urmaresc cu ambitie recunoastere corporatistii nu se regaseste in mijloacele de transport in comun. In ultimul caz se poate apela la taxi, poate chiar mai indicat decat sa apari in dacia la companie, riscand sa fii ciuca barfelor ca ai fi pseudo-corporatist.
Un corporatist nu se invarte decat in cercuri de corporatisti sau antreprenori (alta "clasa sociala" aparuta sa zicem dupa 2005 - oameni de afaceri in devenire le zic eu, si le urez succes). Prietenii de familie sau de cand erau mici, daca nu sunt acatari, se viziteaza mai rar, in rest hang-out cu anturaj de high-class, care arata ca au bani de iesit in cluburi de fite cel putin saptamanal.
Corporatistul nu recunoaste ca ar avea sef, dar cum orice nas isi are nasul, se stie ca orice sef isi are seful, corporatistul nostru cand primeste o sarcina de la sef care-l pune pe ganduri si-i strica planurile de lunch, intra pe Google (acum si .ro) si cauta repede sa vada cum sa rezolve problema, eventual cu google translate.
Ce este cu nasul pe sus mai mult decat un corporatist(a)? Un corporatist(a) care a dat domnul si are subalterni. Saracii subalterni-corporatisti, au vazut ei pe draq daca au dat de un corporatist sadea :) Acum fiind sef, mai multi bani de cheltuit, mai mare trena de dus, mai multe fite de spart si mai multe ordine de dat, ca sa aiba mai mult timp de lugureala.
Mentionez ca nu am nimic cu corporatistii, descrierile imaginare de mai sus sunt un pamflet si nu au nici o legatura cu persoane sau intamplari reale :)
Sa trecem peste aceste apelative si sa revenim la corporatisti. Definitia stricto sensu arata, dupa cum spuneam, tinerii care lucreaza in companii (firme mai mari in general multinationale), cele mai multe regasindu-se in sectoare precum: banci, farma, FMCG, asigurari, legal dar si altele (nu stiu, vedeti top firme in Romania dupa cifra de afaceri, cele mai mari se numesc corporatii
Acesti tineri considera ca au un statut aparte conferit de faptul ca sunt salariati acolo. Impresie conferita in principal de un venit peste medie. In general corporatistii au peste 1000eur in mana pe luna (sau ar trebui sa aiba) si astfel se simt superiori, au bani peste piramida lui Maslow si le ramane de dat in barci, mai mult sau mai putin, oricum obligatoriu nasul este mai sus decat non-corporatistii.
Statutul de corporatist cu cheltuiala se tine. Look-ul trebuie sa fie corespunzator, garderoba in trend, dressingul de acasa cat juma de camera. Nu se accepta: ceasuri non-elvetiene sau non-brand/fashion, haine "de duzina" gen H&M, Reserved, C&A, pantofi sub 5milioane, obligatoriu geanta (la fete) de firma: Prada, LV, Gucci, Fendi, ochelari D&G, Dior, Prada, Vogue.
Un salariu de corporatist incepator nu permite achizitia unei masini bengoase (>30mii EUR) asa ca pentru inceput o masina ieftina sau second hand merge pentru transportul la birou dar se parcheaza mai departe ca sa nu fie vazut(a) coborand din Matiz sau Logan. Oricum, corporatistul(a) nu merge cu mijloacele in comun, este o regula, garderoba se poate uza pe scaunele de metrou, pata sau agata si in general piata-tinta in care urmaresc cu ambitie recunoastere corporatistii nu se regaseste in mijloacele de transport in comun. In ultimul caz se poate apela la taxi, poate chiar mai indicat decat sa apari in dacia la companie, riscand sa fii ciuca barfelor ca ai fi pseudo-corporatist.
Un corporatist nu se invarte decat in cercuri de corporatisti sau antreprenori (alta "clasa sociala" aparuta sa zicem dupa 2005 - oameni de afaceri in devenire le zic eu, si le urez succes). Prietenii de familie sau de cand erau mici, daca nu sunt acatari, se viziteaza mai rar, in rest hang-out cu anturaj de high-class, care arata ca au bani de iesit in cluburi de fite cel putin saptamanal.
Corporatistul nu recunoaste ca ar avea sef, dar cum orice nas isi are nasul, se stie ca orice sef isi are seful, corporatistul nostru cand primeste o sarcina de la sef care-l pune pe ganduri si-i strica planurile de lunch, intra pe Google (acum si .ro) si cauta repede sa vada cum sa rezolve problema, eventual cu google translate.
Ce este cu nasul pe sus mai mult decat un corporatist(a)? Un corporatist(a) care a dat domnul si are subalterni. Saracii subalterni-corporatisti, au vazut ei pe draq daca au dat de un corporatist sadea :) Acum fiind sef, mai multi bani de cheltuit, mai mare trena de dus, mai multe fite de spart si mai multe ordine de dat, ca sa aiba mai mult timp de lugureala.
Mentionez ca nu am nimic cu corporatistii, descrierile imaginare de mai sus sunt un pamflet si nu au nici o legatura cu persoane sau intamplari reale :)
No comments:
Post a Comment