Romanii si bancile

Titlu alternativ: Romanii si finantele personale = zero cunostinte, zero inteligenta, zero informatie = credite cat mai multe = senzatie de bunastare, plenitudine, status social = criza, probleme, scaderea veniturilor = probleme cu banca = faliment personal in scurt timp

Banca este un personaj aparte in viata romanului. Banca e vazuta in primul rand ca un loc de unde iei bani cu imprumut, desi iti cere pe mama si pe tata, desi semnezi contracte de 10 pagini fata verso pe care nu le citesti, iti da bani si te face fericit pentru o perioada. Pe urma banca e vazuta ca un bau-bau, ca o persoana rea, care vine sa-ti ceara bani, lunar, cu dobanda culmea, sau la finalul creditului sa-ti ceara rambursarea creditului.

Lipsa de informare si de cultura generala in ultima instanta duce la acest fenomen. Romanul se duce la banca crezand ca este un drept general de a lua un credit si pe urma se minuneaza si revolta ca trebuie sa-l plateasca inapoi cu dobanda. Pe aceasta lacuna s-au bazat de vreo 10 ani incoace bancile care au pompat bani pe datorie in buzunarele romanilor creduli. Unde am ajuns? Unul din doi romani au datorii la banci si unul din zece are datorii restante. De ce doar 50% din romani au credite? Pentru ca demografia Romaniei este jumi juma impartita intre sate si orase (55% urban, 45% rural). Astfel se constata ca probabil 70-80% (estimarea mea) dintre romanii din localitati urbane au credite of some sort (credite, carduri de credit sau cu overdraft, leasing, credite gen Provident - doamne fereste).

Romanul nu (mai) e cumpatat (cum era in perioada interbelica). Dupa 1989 totul trebuia sa creasca, toti trebuiau sa o duca bine, toate astea in iluziile romanilor, incepand cu propaganda noilor politicieni (noii dictaturi), cu propaganda comerciantilor externi (Romania e piata de desfacere acum, cu atat mai mult cu intrarea in UE, tva zero intracomunitar, ce fericire). Se gasesc 'di tati' problema era ca bani nu se gasesc pe toate drumurile, asa ca hai sa ne imprumutam. Si populatia si statul. Dar sa ne rezumam la populatie. Au dat iama in credite.

Ipotecarele le inteleg, unii au nevoie de apartamente ca vin de la sat la oras, unii stateau cu chirie si este logic sa platest rata+dobanda decat chiria (care sporeste veniturile proprietarului si tie nu-ti aduce nimic din apartamentul in care stai), unii aveau nevoie de un apartament mai mare ca li s-a marit familia sau pentru ca le-au crescut veniturile, asta inteleg. Dar pe cei care si-au fortat limitele veniturilor ca sa-si ia o casa mai mare, sau doua, sau teren si sa-si faca casa cand nu au dupa ce bea apa, nu-i inteleg. Cei care au restante la ipotecare au pus-o acum pentru ca bancile au ce sa scoata la mezat, daca se vor gasi si cumparatori (functie de pretul licitatiei) pot ramane usor fara casa si vor pierde en-gross din afacerea asta proasta.

Pe urma creditele de nevoi personale. Acestea sunt cele mai nasoale. Nu ar trebui sa iei un credit de nevoi personale. Daca ai nevoi personale si nu ai bani, nu cumpara. Eu as lua credit de nevoi personale doar pentru o calatorie fantastica pe care mi-o doresc de ani de zile, sau doamne fereste pentru o urgenta ceva. Romanul si-a luat credit sa-si redecoreze casa, sa-si ia plasma (sau LCD ca e mai ieftin si la moda, ce conteaza ca se vede foarte prost pe SD si bine doar pe HD, desi oricum timpul de raspuns e mult mai mic la LCD, in fine, alta discutie), sa-si ia frigider mare care face gheata, masina si nu stiu ce tot si-au mai putut lua cu bani imprumutati. Cei care au restante la nevoi personale fara ipoteca sunt "smecheri", ii suna banca, ei spun ca n-au bani, apoi invata sa inchida telefonul, ii viziteaza firmele de collection, ei fac pe durii, ii injura, protesteaza.

La televizor acum cu criza si cu taierile de salarii/pensii tot auzim: "Vai de mine, cum sa-mi taie salariu/pensia! Am copii, am credit de platit la banca, sunt bolnav, mor de foame". Pai daca esti pensionar, sau daca mori de foame, de ce ti-a trebuit credit? Acum e o justificare pentru orice: "Nu pot sa accept un salariu mai mic, am rata de credit de 20 de milioane". Inconstienta este in majoritatea romanilor - si ma refer la majoritatea romanilor din mediul urban, cu cei din rural nu am nimic, mai exista si suflete/minti neprihanite. Dar romanii care si-au luat credit sa-si ia plasma si sa-si cumpere casa la 10km de Bucuresti si acum dau cu palaria de pamant ca n-au bani sa plateasca creditul, asta e chiar prostie si/sau lipsa de rationament (de fapt tot prostie).

Leasing-ul. Romanul si masina sunt de nedespartit. Masini mai scumpe ca in Bucuresti nu gasesti in capitale europene. In Roma toate masinile sunt mici, vechi si busite, nimeni nu pune pret pe masini. In Romania trebuie sa-ti schimbi masina la 3-5 ani, trebuie sa ai masini mari, puternice, care arata bine, sa te falesti. Si pentru ca bani nu ai, apelezi la leasing, care e un fel de "pune in contul meu" cum era la bacanie. Cat mai mic avansul si cat mai mare perioada - asa ca sa platesti din greu dobanda la firma de leasing. Si iata criza - in scurt timp (pentru ca mai ai si ipotecare, si nevoi personale si carduri) gata banii, dar e simplu, firma de leasing sa-si ia masina de aici, am scapat. Cine nu scapa sunt firmele de leasing, care au decedat pe capete din 2008 incoace. Dar inca leasing-ul merge, mai ales la dealerii marcilor consacrate (care se vand in Romania).

Acum la moda sunt cardurile de credit - un fel tot de nevoi personale fara ipoteca. Cardurile de debit (unde sunt numai banii tai, nu ai bancii) sunt in vizunea unora o ineptie, de ce sa ai card doar cu salariul tau, trebuie sa-ti dea banca 3,6, 12, 18 salarii overdraft pe card, trebuie sa-ti dea banca un card de credit cu limita de credit cat mai mare, 100mii EUR daca se poate, ca tu ai cheltuieli, ai si venituri "pe firma". Si uite asa in buzunarele "rupte in fund" ale romanilor troneaza plastice de credit de la bancile care pana mai acum isi frecau mainile de fericire, acum o rup in fericire cu atatea restante. Si tot vin banci in Romania (Citi, RBS) care au un singur scop, de a da carduri de credit, pentru ca acolo dobanda e cea mai mare, nu se mai uita romanul ca exista banci cu dobanzi normale (15-17%) si la cardurile de credit, se duc sa-si ia cardul cu cea mai mare limita de credit, chiar daca dobanda este 25-35%. Se duc sa-si ia teapa si sa-si asigure in viitor financiar cu probleme.

Singura lor sansa este legea falimentului persoanelor fizice. Care se aplica de exemplu in state, ai datorii la banci, nu mai ai veniturile necesare, ok, esti in faliment, dar iti ia banca tot, casa, masina, televizor, tot ce nu ai nevoie ca sa traiesti, si iti ia si 20-30% din salariu si gata esti ok. Dar nici nu mai pupi credit, carduri sau altceva. Vei trai mereu "pe persoana fizica" in faliment. Dar romanul e inventiv (in sensul rau al cuvantului), vom vedea cum se va descurca cu datoriile in 2011-2014 (pe perioada crizei multe se pot justifica cu scuza "e criza, nu pot").